Scan barcode
dianais's review against another edition
challenging
reflective
tense
slow-paced
3.0
Although exquisite in writing style and character description, the general frustration this book brought was too much for me to give it a higher rating. The beginning and the end are definitely too long, with many unnecessary explanations and internal monologues. If Hilary would have been a nicer, more relatable character I might have enjoyed them but since he's stupid and arrogant, I cannot. The ending is also disappointing through its boring predictability.
epictetsocrate's review
3.0
— AUZI, TE-A CĂUTAT O FATĂ DE culoare, absolut fantastică!
— Te-o fi căutat pe tine.
— Nici gând. M-am oferit eu, dar părea total neinteresată. Zicea că doreşte să-l vadă pe domnul Hilary Burde. Ăsta eram eu.
— Aha: Oricum, totul părea foarte improbabil. Şi a spus ce vrea de la mine?
— Nu. Apropo, toboganul crematoriului de gunoaie e din nou înfundat. Cel care mi se adresase era Christopher Cather, chiriaşul meu. Ne întâlniserăm întâmplător în stradă, eu întorcându-mă de la birou, el întorcându-se de la Dumnezeu ştie ce ocupaţie o fi având în timpul zilei. Acum eram amândoi în lift. Liftul în care nu încăpeau decât două persoane şi care urca greoi, gemând a neîncredere. Mai avea şi o oglindă lunguiaţă, menită să intensifice inspecţia reciprocă. La Christopher, însă, te uitai cu plăcere. Am coborât la etajul nostru, adică la patru, unde nările ne fură înţepate de o miasmă ce confirmă înfundarea toboganului. Domnul Pellow, un învăţător suspendat din învăţământ, se ivi în uşa apartamentului vecin, dar se retrase încet la vederea noastră. Era în căutarea unui partener de beţie. Eu şi Christopher ne-am făcut că nu-l vedem. Am intrat în apartamentul nostru. Am ridicat două scrisori care zăceau pe jos. Apoi ne-am despărţit, eu îndreptându-mă spre dormitorul meu şi Christopher spre al lui; am aprins lumina şi în faţa ochilor mi se înfăţişă patul în dezordine, un maldăr de rufărie de corp purtată, şi praful aşternut peste vestigiile uitate ale luptei mele cu omenirea. Am înghesuit rufăria murdară sub saltea, apoi am netezit cearşafurile pe deasupra, inhalând, fără neplăcere, familiarul miros stătut.
— Te-o fi căutat pe tine.
— Nici gând. M-am oferit eu, dar părea total neinteresată. Zicea că doreşte să-l vadă pe domnul Hilary Burde. Ăsta eram eu.
— Aha: Oricum, totul părea foarte improbabil. Şi a spus ce vrea de la mine?
— Nu. Apropo, toboganul crematoriului de gunoaie e din nou înfundat. Cel care mi se adresase era Christopher Cather, chiriaşul meu. Ne întâlniserăm întâmplător în stradă, eu întorcându-mă de la birou, el întorcându-se de la Dumnezeu ştie ce ocupaţie o fi având în timpul zilei. Acum eram amândoi în lift. Liftul în care nu încăpeau decât două persoane şi care urca greoi, gemând a neîncredere. Mai avea şi o oglindă lunguiaţă, menită să intensifice inspecţia reciprocă. La Christopher, însă, te uitai cu plăcere. Am coborât la etajul nostru, adică la patru, unde nările ne fură înţepate de o miasmă ce confirmă înfundarea toboganului. Domnul Pellow, un învăţător suspendat din învăţământ, se ivi în uşa apartamentului vecin, dar se retrase încet la vederea noastră. Era în căutarea unui partener de beţie. Eu şi Christopher ne-am făcut că nu-l vedem. Am intrat în apartamentul nostru. Am ridicat două scrisori care zăceau pe jos. Apoi ne-am despărţit, eu îndreptându-mă spre dormitorul meu şi Christopher spre al lui; am aprins lumina şi în faţa ochilor mi se înfăţişă patul în dezordine, un maldăr de rufărie de corp purtată, şi praful aşternut peste vestigiile uitate ale luptei mele cu omenirea. Am înghesuit rufăria murdară sub saltea, apoi am netezit cearşafurile pe deasupra, inhalând, fără neplăcere, familiarul miros stătut.
danabrown's review
4.0
The main character needs medication, my opinion. He's stumbling from one awkward, rude moment to the next acting selfishly with a tad of guilt occasionally. The book holds out promise of a tidy ending - but it doesn't happen and that's what the story is about. Characters are hanging on with one hand while leaning into the other characters fabricated story lines. I'm glad I read it even though I could only stick with a couple of chapters before taking a break. Definitely unique.
lucyb's review
3.0
Darker than many of Murdoch's novels, but no less brilliant. In contrast to other works of hers I've read, few of the characters even make attempts at honest philosophical reflection (and those who do, interestingly, are the furthest from being intellectuals.) Murdoch examines, hilariously and unflinchingly, the pitfalls of clinging to any particular image of oneself as an alternative to honesty. At the heart of the book is the excruciating difficulty and necessity of forgiveness.
helenmcclory's review
4.0
Wordy, verbose, over-long, philosophical, wrenching, smart, full of fog and bitterness.
More...