Scan barcode
A review by epictetsocrate
A Word Child by Iris Murdoch
3.0
— AUZI, TE-A CĂUTAT O FATĂ DE culoare, absolut fantastică!
— Te-o fi căutat pe tine.
— Nici gând. M-am oferit eu, dar părea total neinteresată. Zicea că doreşte să-l vadă pe domnul Hilary Burde. Ăsta eram eu.
— Aha: Oricum, totul părea foarte improbabil. Şi a spus ce vrea de la mine?
— Nu. Apropo, toboganul crematoriului de gunoaie e din nou înfundat. Cel care mi se adresase era Christopher Cather, chiriaşul meu. Ne întâlniserăm întâmplător în stradă, eu întorcându-mă de la birou, el întorcându-se de la Dumnezeu ştie ce ocupaţie o fi având în timpul zilei. Acum eram amândoi în lift. Liftul în care nu încăpeau decât două persoane şi care urca greoi, gemând a neîncredere. Mai avea şi o oglindă lunguiaţă, menită să intensifice inspecţia reciprocă. La Christopher, însă, te uitai cu plăcere. Am coborât la etajul nostru, adică la patru, unde nările ne fură înţepate de o miasmă ce confirmă înfundarea toboganului. Domnul Pellow, un învăţător suspendat din învăţământ, se ivi în uşa apartamentului vecin, dar se retrase încet la vederea noastră. Era în căutarea unui partener de beţie. Eu şi Christopher ne-am făcut că nu-l vedem. Am intrat în apartamentul nostru. Am ridicat două scrisori care zăceau pe jos. Apoi ne-am despărţit, eu îndreptându-mă spre dormitorul meu şi Christopher spre al lui; am aprins lumina şi în faţa ochilor mi se înfăţişă patul în dezordine, un maldăr de rufărie de corp purtată, şi praful aşternut peste vestigiile uitate ale luptei mele cu omenirea. Am înghesuit rufăria murdară sub saltea, apoi am netezit cearşafurile pe deasupra, inhalând, fără neplăcere, familiarul miros stătut.
— Te-o fi căutat pe tine.
— Nici gând. M-am oferit eu, dar părea total neinteresată. Zicea că doreşte să-l vadă pe domnul Hilary Burde. Ăsta eram eu.
— Aha: Oricum, totul părea foarte improbabil. Şi a spus ce vrea de la mine?
— Nu. Apropo, toboganul crematoriului de gunoaie e din nou înfundat. Cel care mi se adresase era Christopher Cather, chiriaşul meu. Ne întâlniserăm întâmplător în stradă, eu întorcându-mă de la birou, el întorcându-se de la Dumnezeu ştie ce ocupaţie o fi având în timpul zilei. Acum eram amândoi în lift. Liftul în care nu încăpeau decât două persoane şi care urca greoi, gemând a neîncredere. Mai avea şi o oglindă lunguiaţă, menită să intensifice inspecţia reciprocă. La Christopher, însă, te uitai cu plăcere. Am coborât la etajul nostru, adică la patru, unde nările ne fură înţepate de o miasmă ce confirmă înfundarea toboganului. Domnul Pellow, un învăţător suspendat din învăţământ, se ivi în uşa apartamentului vecin, dar se retrase încet la vederea noastră. Era în căutarea unui partener de beţie. Eu şi Christopher ne-am făcut că nu-l vedem. Am intrat în apartamentul nostru. Am ridicat două scrisori care zăceau pe jos. Apoi ne-am despărţit, eu îndreptându-mă spre dormitorul meu şi Christopher spre al lui; am aprins lumina şi în faţa ochilor mi se înfăţişă patul în dezordine, un maldăr de rufărie de corp purtată, şi praful aşternut peste vestigiile uitate ale luptei mele cu omenirea. Am înghesuit rufăria murdară sub saltea, apoi am netezit cearşafurile pe deasupra, inhalând, fără neplăcere, familiarul miros stătut.