Scan barcode
A review by epictetsocrate
Hector Servadac by Jules Verne
3.0
Contele: „Poftim cartea mea de vizită!”
Căpitanul: „Iat-o pe-a mea!”
— Nu, domnule căpitan, nu-mi convine să vă cedez locul.
— Regret, domnule conte, dar pretenţiile dumneavoastră nu le vor schimba pe ale mele.
— Sigur?
— Cât se poate de sigur.
— Vă atrag totuşi atenţia că trebuie să aveţi în vedere că am fost înaintea dumneavoastră, deci primul.
— Iar eu, vă răspund că, în privinţa asta, vechimea nu poate crea niciun drept.
— Voi şti să vă silesc să-mi cedaţi locul, domnule căpitan.
— Nu cred, domnule conte.
— Îmi închipui că o lovitură de sabie…
— Nu mai mult decât un foc de pistol.
— Poftim cartea mea de vizită!
— Iat-o pe a mea!
După aceste cuvinte, care răsunară ca nişte încrucişări de sabie, adversarii îşi schimbară cărţile de vizită între ei.
Căpitanul: „Iat-o pe-a mea!”
— Nu, domnule căpitan, nu-mi convine să vă cedez locul.
— Regret, domnule conte, dar pretenţiile dumneavoastră nu le vor schimba pe ale mele.
— Sigur?
— Cât se poate de sigur.
— Vă atrag totuşi atenţia că trebuie să aveţi în vedere că am fost înaintea dumneavoastră, deci primul.
— Iar eu, vă răspund că, în privinţa asta, vechimea nu poate crea niciun drept.
— Voi şti să vă silesc să-mi cedaţi locul, domnule căpitan.
— Nu cred, domnule conte.
— Îmi închipui că o lovitură de sabie…
— Nu mai mult decât un foc de pistol.
— Poftim cartea mea de vizită!
— Iat-o pe a mea!
După aceste cuvinte, care răsunară ca nişte încrucişări de sabie, adversarii îşi schimbară cărţile de vizită între ei.