Scan barcode
A review by roxanamalinachirila
Istoria tărâmurilor și locurilor legendare by Oana Salisteanu, Umberto Eco
4.0
15 capitole. Fiecare începe cu o prezentare scrisă de Umberto Eco, care clarifică unde, când și în ce condiții au fost create anumite locuri legendare și continuă cu o colecție de fragmente despre locurile discutate în capitol. Mi-a plăcut formatul - Eco oferă fix informațiile mai largi de care ai nevoie ca să ai un context bun pentru fragmente.
(uneori se repetă informația dintr-o parte în alta, totuși...)
Ca obiect, e o carte deosebită: conține hărți, picturi de orașe, imagini simbolice, portrete interesante, o colecție atât de frumoasă încât merită să o deschizi și doar ca să te uiți la poze.
Ca text în română: în principiu e foarte în regulă și nu regret că n-am luat-o în engleză, dar am dat relativ des peste greșeli de tipar (în special în fragmente erau mai multe, dacă nu mă înșel). Fragmentele, acolo unde s-a putut, sunt scoase din traduceri în română deja existente ale textelor respective, lucru care e bun uneori... și alteori îmi reamintește că nu tot ce-i în română sună bine. De exemplu, „woman wailing for her demon-lover” (dintr-o poezie a lui Coleridge) devine „și-ar boci o fată pe ibovnicul-satană!” în română (1981, Ed. Minerva).
Una peste alta, am stat tot cu nasul în ea. Explicațiile sunt clare și interesante (și deloc scorțoase), iar Eco are un dram de umor când îi ia peste picior pe cei care cred în conspirații și locuri legendare.
(uneori se repetă informația dintr-o parte în alta, totuși...)
Ca obiect, e o carte deosebită: conține hărți, picturi de orașe, imagini simbolice, portrete interesante, o colecție atât de frumoasă încât merită să o deschizi și doar ca să te uiți la poze.
Ca text în română: în principiu e foarte în regulă și nu regret că n-am luat-o în engleză, dar am dat relativ des peste greșeli de tipar (în special în fragmente erau mai multe, dacă nu mă înșel). Fragmentele, acolo unde s-a putut, sunt scoase din traduceri în română deja existente ale textelor respective, lucru care e bun uneori... și alteori îmi reamintește că nu tot ce-i în română sună bine. De exemplu, „woman wailing for her demon-lover” (dintr-o poezie a lui Coleridge) devine „și-ar boci o fată pe ibovnicul-satană!” în română (1981, Ed. Minerva).
Una peste alta, am stat tot cu nasul în ea. Explicațiile sunt clare și interesante (și deloc scorțoase), iar Eco are un dram de umor când îi ia peste picior pe cei care cred în conspirații și locuri legendare.