Scan barcode
A review by dorinlazar
Copiii capitanului Grant - I. In America de Sud by Jules Verne
4.0
Deși eram ferm convins că am citit-o în copilărie, Copiii căpitanului Grant nu îmi e deloc familiară. Dat la o parte factorul acesta al nostalgiei, rămâne o scriitură acceptabilă, o carte de aventură bine scrisă care te ține aproape. Câteva secvențe sunt un pic (mai mult) exagerate: de la surfing făcut în Cordilieri cu un platou montan până la un condor care răpește un copil sau un potop în mijlocul pampasului - dar Verne reușește să îți producă acel „suspension of disbelief” în timp ce sari din pagină în pagină să vezi ce se mai întâmplă.
Este o carte de acțiune. Lucrurile se întâmplă, Verne nu stă excesiv de mult să explice unde ești ci se concentrează pe ce se întâmplă. În afară de savantul Paganel, care are un pic de caracter, personajele sunt subțiri, importante sunt acțiunile. Nu-ți lasă prea mult timp să te gândești la faptul că Verne se uită peste personajele lui cu ochiul omului de secol XIX și cu viziunea unui om de secol XIX. Dacă nu îți pui întrebări legate de colonialism sau rasism cartea poate fi chiar plăcută.
Recunosc că m-a amuzat soluția tip „prințesa nu-i în castelul ăsta”. Sunt curios de volumul următor.
Este o carte de acțiune. Lucrurile se întâmplă, Verne nu stă excesiv de mult să explice unde ești ci se concentrează pe ce se întâmplă. În afară de savantul Paganel, care are un pic de caracter, personajele sunt subțiri, importante sunt acțiunile. Nu-ți lasă prea mult timp să te gândești la faptul că Verne se uită peste personajele lui cu ochiul omului de secol XIX și cu viziunea unui om de secol XIX. Dacă nu îți pui întrebări legate de colonialism sau rasism cartea poate fi chiar plăcută.
Recunosc că m-a amuzat soluția tip „prințesa nu-i în castelul ăsta”. Sunt curios de volumul următor.