Scan barcode
katzenkindliest's review against another edition
Abgebrochen bei 20%. Ich mag ja auch weitschweifende Erzählungen, aber es sollte doch eine Geschichte erkennbar sein...
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Vânturile suflau deasupra insulei Jersey, înseninând cerul de unde stelele îşi scânteiau lumina peste pământ. Plaja domoală străjuită de faleză se contopea cu apa întunecată. Luna dispăruse de pe firmament de câteva ceasuri. În unele seri strălucise îndeajuns să poţi citi la lumina ei, dar nu şi în noaptea aceasta.
Opaiţul de pe masa la care stătea lumina palid, gălbui. În faţa lui se afla deschisă o carte pe care o cerceta îndeaproape, mult aplecat deasupra literelor. În timp ce citea, capul urmărea şirurile mişcându-se încet de la stânga la dreapta şi înapoi, coborând în josul paginii. De afară, murmurul valurilor care măturau plaja şi se izbeau de stâncile din golful Bouley de abia îi ajungea la ureche.
După un răstimp, mogâldeaţa gheboşată îşi înălţă capul de pe pagina unde ostenea şi se frecă la ochi cu încheieturile degetelor. Trupul deşirat şi uscăţiv se încovoiase, cu picioarele răsucite pe după picioarele scaunului şi cu coatele căutându-şi un loc printre hârtiile risipite pe masă. Se chinui să-şi schimbe locul. Când luă mâinile de la ochi, încăperea se topi. Peticul stacojiu pe care abia îl întrezărea trebuia să fie patul, iar pata mai luminoasă din spatele acestuia, uşa. Izbuti să atingă podeaua cu picioarele şi îşi dădu seama încotro era fereastra după adierile şi uşoarele pale de vânt care îi suflau rece peste faţă. De aici încolo, totul dispărea între maree de umbre; nimic altceva decât „aerul lipsit de lumină”; îşi amintea formularea: Lucreţiu, atât de lipsit de fantezie şi arid. Pe măsură ce lucrurile din jurul lui se mişcau şi dispăreau, topindu-se unul într-altul, John Lemprière simţi o uşoară greaţă în stomac; se deprinsese cu ea, dar acum era şi mai neplăcută. Se aplecă asupra foilor încordându-şi din nou privirea.
Opaiţul de pe masa la care stătea lumina palid, gălbui. În faţa lui se afla deschisă o carte pe care o cerceta îndeaproape, mult aplecat deasupra literelor. În timp ce citea, capul urmărea şirurile mişcându-se încet de la stânga la dreapta şi înapoi, coborând în josul paginii. De afară, murmurul valurilor care măturau plaja şi se izbeau de stâncile din golful Bouley de abia îi ajungea la ureche.
După un răstimp, mogâldeaţa gheboşată îşi înălţă capul de pe pagina unde ostenea şi se frecă la ochi cu încheieturile degetelor. Trupul deşirat şi uscăţiv se încovoiase, cu picioarele răsucite pe după picioarele scaunului şi cu coatele căutându-şi un loc printre hârtiile risipite pe masă. Se chinui să-şi schimbe locul. Când luă mâinile de la ochi, încăperea se topi. Peticul stacojiu pe care abia îl întrezărea trebuia să fie patul, iar pata mai luminoasă din spatele acestuia, uşa. Izbuti să atingă podeaua cu picioarele şi îşi dădu seama încotro era fereastra după adierile şi uşoarele pale de vânt care îi suflau rece peste faţă. De aici încolo, totul dispărea între maree de umbre; nimic altceva decât „aerul lipsit de lumină”; îşi amintea formularea: Lucreţiu, atât de lipsit de fantezie şi arid. Pe măsură ce lucrurile din jurul lui se mişcau şi dispăreau, topindu-se unul într-altul, John Lemprière simţi o uşoară greaţă în stomac; se deprinsese cu ea, dar acum era şi mai neplăcută. Se aplecă asupra foilor încordându-şi din nou privirea.
More...