Reviews

Băiețelul zăcea în poala mamei, părând că doarme. Era prea mare pentru ea: un băiat de vreo opt ani, vânjos, cu părul blond, întins pe picioarele slabe ale mamei. Femeia îl cuprinsese în brațe și îi sprijinea capul pe mână, pentru a-l ține ridicat.
— Nu, spuse ea, aproape în șoaptă. Nu. Nu. Nu.
Ochiul stâng al băiatului nu se mai zărea sub carnea umflată și sângele coagulat.
— Nu, repetă mama.
Încet, îi îndreptă chipul în sus și trase aer adânc în piept.
— Nuuu!
Strigătul ei umplu camera atât de brusc, încât tatăl făcu un pas îndărăt, se prinse cu ambele mâini de cap, cu un gest teatral, apoi îl răsuci la fel de teatral spre perete și îl izbi de tapetul de culoare deschisă.
— Ar fi trebuit să am mai multă grijă de copil, se văicări el.
Bang! Bang!
— E vina mea. Totul e din vina mea. Ai grijă. Întotdeauna să ai grijă.
Bang, bang, bang.
— Nu! țipă mama încă o dată.
Bărbatul se întoarse către ea.
Îi curgea salivă din gură, iar sângele șiroia dintr-o nară, fără ca el să bage de seamă. Își lăsă brațele să atârne. Corpul i se încovoie în costumul gri-deschis de vară, părând să se ofilească pe loc. Sângele i se scurse pe cravata roșie și dispăru încet.

More...