Scan barcode
asgard224's review against another edition
5.0
Acest roman plin de umor urmărește viața lui Švejk - "declarat tîmpit iremediabil de către comisia medicală militară — trăia acum din negoţul de cîini, nişte pocitanii de cotarle vagabonde, cărora le ticluia pedigriuri false" la începutul primului război mondial.
Intră în slujba unui preot militar, mai pătimaș, Otto Katz. Este pierdut de acesta la jocurile de cărți și ajunge astfel ordonanța locotenentului Lukáš, "om cumsecade, nu se temea de superiori, la manevre avea grijă de compania lui, aşa cum se cuvine şi este drept să fie". Deși are cele nobile intenții, Švejk cade deseori în bucluc în drumul spre frontul de est.
"Pardon, beţi, vă rog. Aşa-i că acum te simţi mai bine? Sau poate că dumneata ai o concepţie înaintată despre iad şi mergi cu spiritul vremii şi cu reformiştii? Adică, în locul cazanelor obişnuite cu pucioasă pentru bieţii păcătoşi, vezi vase papiniane, cazane cu mare presiune? Păcătoşii sînt prăjiţi în margarină, fripţi pe grătare cu curent electric, milioane de ani în şir trec peste ei maşini de bătătorit şoselele, iar de scîrţîitul dinţilor se îngrijesc dentiştii cu instrumente speciale; gemetele sînt înregistrate pe plăci de gramofon, iar discurile se trimit apoi în rai spre a-i înveseli pe cei drepţi. În rai funcţionează pulverizatoare cu apă de Colonia, iar filarmonica execută numai Brahms, de ţi se urăşte, aşa că pînă la urmă ajungi să preferi iadul sau purgatoriul. Îngerii au în bucile şezutului elice de aeroplan, ca să nu-şi obosească prea mult aripioarele. Hai, bea, domnule coleg; Švejkule, toarnă-i coniac, am impresia că domnul părinte nu se simte bine."
"În dorinţa de a oferi cititorilor ceva nou, am început sa inventez noi animale. [...] Curînd, după balena cu pîntecele de sulf, am descoperit, unele după altele, o serie întreagă de noi animale. Vă amintesc, în treacăt numai, printre altele de: foca-tărcată — un mamifer din neamul cangurului; boul suplu — un tip de vacă preistorică; infuzorul-sepia, înfăţişat ca un tip de guzgan… Animalele mele se înmulţeau de la o zi la alta. Mă minunam eu singur de succesele pe care le obţineam. Niciodată nu mi-am închipuit că regnul animal trebuia completat atît de mult şi că Brehm a putut să treacă cu vederea atîtea animale, în lucrarea sa Viaţa animalelor. [...] Decupasem din revista engleză Country Life fotografia unei păsărele cocoţate într-un nuc. Am botezat-o „nuculeană”, aşa cum, în mod logic, n-aş fi stat o clipă la îndoială să scriu că pasărea care sta pe o creangă de ienupăr se numeşte „ienuperuţ”, sau la nevoie „ienuperuţă”."
"— Mie ce moarte îmi prevesteşti, Marek?
— Încetişor, domnule recbnungsfeldwebel, de ce vă grăbiţi? Nu se poate aşa repede!
Şi după ce stătu puţin pe gînduri, teteristul urmă:
— Dacă nu mă înşel, dumneavoastră sînteţi din Kralupy. Scrieţi, aşadar, acasă la Kralupy că veţi dispare fără urmă, dar scrieţi aşa, mai pe-nconjur. Sau poate doriţi să cădeţi grav rănit şi să ziceţi în drahthindernisse o zi întreagă? Peste noapte inamicul luminează cu reflectorul poziţiile noastre şi vă descoperă; îşi închipuie că sînteţi de recunoaştere şi începe să vă bombardeze cu şrapnele şi grenade. În felul ăsta aţi adus armatei un incomensurabil folos, deoarece inamicul a cheltuit pentru dumneavoastră atîta muniţie cît ar fi ajuns pentru un întreg batalion. În urma acestor explozii, rămăşiţele dumneavoastră plutesc liber în aer, străbat văzduhul învîrtindu-se şi cîntă un imn despre marea victorie. Într-un cuvînt, ca să n-o mai lungim, nimeni n-are să fie uitat şi fiecare om din batalionul nostru se va distinge în lupte, aşa că paginile istoriei noastre au să fie pline de victorii — deşi, între noi fie vorba, aş fi mai bucuros să nu trebuiască să le completez, dar n-am încotro; trebuie să întocmesc totul temeinic, ca să rămînă de la noi un document înainte ca — să zicem în luna septembrie — din batalionul nostru să nu mai existe absolut nimic în afară de aceste glorioase pagini de istorie, care vor merge la inimă tuturor austriecilor, încredinţîndu-i că cei care nu-şi vor mai vedea niciodată căminul s-au bătut cu o egală vrednicie şi credinţă."
Intră în slujba unui preot militar, mai pătimaș, Otto Katz. Este pierdut de acesta la jocurile de cărți și ajunge astfel ordonanța locotenentului Lukáš, "om cumsecade, nu se temea de superiori, la manevre avea grijă de compania lui, aşa cum se cuvine şi este drept să fie". Deși are cele nobile intenții, Švejk cade deseori în bucluc în drumul spre frontul de est.
"Pardon, beţi, vă rog. Aşa-i că acum te simţi mai bine? Sau poate că dumneata ai o concepţie înaintată despre iad şi mergi cu spiritul vremii şi cu reformiştii? Adică, în locul cazanelor obişnuite cu pucioasă pentru bieţii păcătoşi, vezi vase papiniane, cazane cu mare presiune? Păcătoşii sînt prăjiţi în margarină, fripţi pe grătare cu curent electric, milioane de ani în şir trec peste ei maşini de bătătorit şoselele, iar de scîrţîitul dinţilor se îngrijesc dentiştii cu instrumente speciale; gemetele sînt înregistrate pe plăci de gramofon, iar discurile se trimit apoi în rai spre a-i înveseli pe cei drepţi. În rai funcţionează pulverizatoare cu apă de Colonia, iar filarmonica execută numai Brahms, de ţi se urăşte, aşa că pînă la urmă ajungi să preferi iadul sau purgatoriul. Îngerii au în bucile şezutului elice de aeroplan, ca să nu-şi obosească prea mult aripioarele. Hai, bea, domnule coleg; Švejkule, toarnă-i coniac, am impresia că domnul părinte nu se simte bine."
"În dorinţa de a oferi cititorilor ceva nou, am început sa inventez noi animale. [...] Curînd, după balena cu pîntecele de sulf, am descoperit, unele după altele, o serie întreagă de noi animale. Vă amintesc, în treacăt numai, printre altele de: foca-tărcată — un mamifer din neamul cangurului; boul suplu — un tip de vacă preistorică; infuzorul-sepia, înfăţişat ca un tip de guzgan… Animalele mele se înmulţeau de la o zi la alta. Mă minunam eu singur de succesele pe care le obţineam. Niciodată nu mi-am închipuit că regnul animal trebuia completat atît de mult şi că Brehm a putut să treacă cu vederea atîtea animale, în lucrarea sa Viaţa animalelor. [...] Decupasem din revista engleză Country Life fotografia unei păsărele cocoţate într-un nuc. Am botezat-o „nuculeană”, aşa cum, în mod logic, n-aş fi stat o clipă la îndoială să scriu că pasărea care sta pe o creangă de ienupăr se numeşte „ienuperuţ”, sau la nevoie „ienuperuţă”."
"— Mie ce moarte îmi prevesteşti, Marek?
— Încetişor, domnule recbnungsfeldwebel, de ce vă grăbiţi? Nu se poate aşa repede!
Şi după ce stătu puţin pe gînduri, teteristul urmă:
— Dacă nu mă înşel, dumneavoastră sînteţi din Kralupy. Scrieţi, aşadar, acasă la Kralupy că veţi dispare fără urmă, dar scrieţi aşa, mai pe-nconjur. Sau poate doriţi să cădeţi grav rănit şi să ziceţi în drahthindernisse o zi întreagă? Peste noapte inamicul luminează cu reflectorul poziţiile noastre şi vă descoperă; îşi închipuie că sînteţi de recunoaştere şi începe să vă bombardeze cu şrapnele şi grenade. În felul ăsta aţi adus armatei un incomensurabil folos, deoarece inamicul a cheltuit pentru dumneavoastră atîta muniţie cît ar fi ajuns pentru un întreg batalion. În urma acestor explozii, rămăşiţele dumneavoastră plutesc liber în aer, străbat văzduhul învîrtindu-se şi cîntă un imn despre marea victorie. Într-un cuvînt, ca să n-o mai lungim, nimeni n-are să fie uitat şi fiecare om din batalionul nostru se va distinge în lupte, aşa că paginile istoriei noastre au să fie pline de victorii — deşi, între noi fie vorba, aş fi mai bucuros să nu trebuiască să le completez, dar n-am încotro; trebuie să întocmesc totul temeinic, ca să rămînă de la noi un document înainte ca — să zicem în luna septembrie — din batalionul nostru să nu mai existe absolut nimic în afară de aceste glorioase pagini de istorie, care vor merge la inimă tuturor austriecilor, încredinţîndu-i că cei care nu-şi vor mai vedea niciodată căminul s-au bătut cu o egală vrednicie şi credinţă."
ellamai's review
adventurous
dark
funny
informative
slow-paced
- Plot- or character-driven? A mix
- Strong character development? No
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
5.0
jfit400's review
funny
lighthearted
slow-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? No
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.25
annakaren97's review against another edition
5.0
Ég hef aldrei hlegið jafn mikið yfir bók! Þýðingin er mögnuð, full af “labbakútum” “nærbuxna englum” og “frómum” mönnum. Lestur Gísla Halldórssonar fullkomnar þetta síðan.
tony_t's review
challenging
funny
lighthearted
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? No
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
3.75
We watched a Great Courses class on Eastern Europe by University of Tennessee history professor Vejas Gabriel Liulevicius who highly recommended this book. It details the trials and tribulations of the titular soldier Svejk, a Czech warrior in the Austrian army in the First World War. Svejk never met a situation that didn't remind him of someone that he used to know and who inspired another shaggy dog tale. Recommended.
mscoleman's review
funny
reflective
fast-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? It's complicated
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? It's complicated
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.5
r_musil's review against another edition
5.0
Listen to it on audible, the story was funny and the narration was amusing