Scan barcode
dycook's review against another edition
5.0
https://www.cleavermagazine.com/sketches-of-the-criminal-world-further-kolyma-stories-by-varlam-shalamov-reviewed-by-dylan-cook/
extragravy's review against another edition
4.0
Book Four: Sketches of the Criminal World
I found this to initially be the most interesting book in this volume; loved the deeper dive into the Kolyma gangster scene. There is some familiar stuff here but a lot more depth and detail on the gangsters. Shalamov clearly hated the gangsters, deeply. He did not see them as humans, and from his accounts he had reason to make a distinction. Towards the end of book four I was ready for a change of topic: quite dark.
Book Five: The Resurrection of the Larch
Never having heard of a larch before reading Russian history, I have become fascinated with them and especially appreciate the poetic use Shalamov makes of this tree. His focus on the tree has meaning and is worth thinking about in depth. I have many lingering scenes of the outdoors, of surveying excursions and trips to gather mushrooms. I think these will remain tied to my internal image of northern russia.
Book Six: The Glove, or, Kolyma Stories II
This book was in some ways the weakest and most repetitive of the entire effort. There were some great entries though and it ends with a well chosen chapter. It felt like a long journey through Shalamov's Kolyma tales, but it was worth it. His take was darker and grittier than Solzhenitsyn's, they don't contradict, they just expose the variety of experience that was possible in the chaotic and inhumane situations of northern prison camps, or extermination camps as Shalamov would call them.
I found this to initially be the most interesting book in this volume; loved the deeper dive into the Kolyma gangster scene. There is some familiar stuff here but a lot more depth and detail on the gangsters. Shalamov clearly hated the gangsters, deeply. He did not see them as humans, and from his accounts he had reason to make a distinction. Towards the end of book four I was ready for a change of topic: quite dark.
Book Five: The Resurrection of the Larch
Never having heard of a larch before reading Russian history, I have become fascinated with them and especially appreciate the poetic use Shalamov makes of this tree. His focus on the tree has meaning and is worth thinking about in depth. I have many lingering scenes of the outdoors, of surveying excursions and trips to gather mushrooms. I think these will remain tied to my internal image of northern russia.
Book Six: The Glove, or, Kolyma Stories II
This book was in some ways the weakest and most repetitive of the entire effort. There were some great entries though and it ends with a well chosen chapter. It felt like a long journey through Shalamov's Kolyma tales, but it was worth it. His take was darker and grittier than Solzhenitsyn's, they don't contradict, they just expose the variety of experience that was possible in the chaotic and inhumane situations of northern prison camps, or extermination camps as Shalamov would call them.
milos_dumbraci's review against another edition
5.0
Cartea reunește mai multe povestiri despre Gulag, toate reale: unele sunt plictisitoare (mai ales primele, strict despre blatari și lumea lor), unele scrise greoi, unele bune și foarte bune, câteva memorabile pe viață.
Șalamov nu are nici pe aproape talentul de scriitor al lui Soljenițîn, dar oferă un tablou mai vast în timp și spațiu, și mult mai variat, pentru că a prins vreo 30 de ani de gulag (față de doar un deceniu la Soljenițân, dacă ”doar” e cuvântul potrivit). De asemenea, oferă o ”faună” de suflete mai diversă și, pentru că el a prins Kolîma, cea mai rea dintre toate, povestește nu doar despre cruzimea incredibil de diversificată a omului față de om, dar și față de animale și natură. Spre deosebire de Soljenițîn, oferă și o gamă mai diversă de sentimente, inclusiv bucăți realmente amuzante (vizita unui director american și contrastul cu lumea sovietică m-a făcut să râd ca nimic de mult timp), dar și tandrețe, poezie, umanitate și absurd.
O carte pe care, din păcate, o voi ține minte pentru totdeauna, cu un gust amar și-un suflet plin de ură față de orice are legătură cu comunismul; și care m-a convins încă o dată că în toată istoria omenirii, de când eram încă fiare, nu a existat ceva mai ticălos și josnic decât Gulagul. Mai malefic, da, Dachau, Auschwitz, Jihadul etc; mai crud, da, Rwanda, mongolii, conchistadorii/aztecii etc; dar mai abject, mai adâncit în străfundurile inimaginabile ale nemerniciei sufletești, niciodată.
Șalamov nu are nici pe aproape talentul de scriitor al lui Soljenițîn, dar oferă un tablou mai vast în timp și spațiu, și mult mai variat, pentru că a prins vreo 30 de ani de gulag (față de doar un deceniu la Soljenițân, dacă ”doar” e cuvântul potrivit). De asemenea, oferă o ”faună” de suflete mai diversă și, pentru că el a prins Kolîma, cea mai rea dintre toate, povestește nu doar despre cruzimea incredibil de diversificată a omului față de om, dar și față de animale și natură. Spre deosebire de Soljenițîn, oferă și o gamă mai diversă de sentimente, inclusiv bucăți realmente amuzante (vizita unui director american și contrastul cu lumea sovietică m-a făcut să râd ca nimic de mult timp), dar și tandrețe, poezie, umanitate și absurd.
O carte pe care, din păcate, o voi ține minte pentru totdeauna, cu un gust amar și-un suflet plin de ură față de orice are legătură cu comunismul; și care m-a convins încă o dată că în toată istoria omenirii, de când eram încă fiare, nu a existat ceva mai ticălos și josnic decât Gulagul. Mai malefic, da, Dachau, Auschwitz, Jihadul etc; mai crud, da, Rwanda, mongolii, conchistadorii/aztecii etc; dar mai abject, mai adâncit în străfundurile inimaginabile ale nemerniciei sufletești, niciodată.
More...