Scan barcode
rachel_the_managing_editor's review against another edition
4.0
4.2 stars
A quick, disjointed read with weighty content. A stranger comes to town and finds an allegory of unclear intent. Something to ruminate on as the storm rages.
A quick, disjointed read with weighty content. A stranger comes to town and finds an allegory of unclear intent. Something to ruminate on as the storm rages.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Într-un han pentru drumeţii în pelerinaj la Ţara Sfântă, într-o seară, sosi un om ce părea urmărit de fulgere, deoarece, în momentul în care uşa se deschise brusc, în spatele lui, întreg cerul părea o văpaie; ploaia şi vântul se repeziră asupra lui, iar tot ce a putut face a fost să închidă uşa la loc. Când, în sfârşit, reuşi, se întoarse către camera slab luminată numai de câteva opaiţe urât mirositoare şi părea să nu se dumirească unde se afla. Era o cameră mare, cu pereţii goi, iar, în capătul îndepărtat, era atât de întuneric încât abia dacă putea zări ceva. Dar, din câte se vedea, era plină de oameni îngenuncheaţi pe podeaua acoperită cu paie murdare, pline de noroi. Păreau să se roage; dinspre ei venea un murmur nedesluşit, dar nu putea să le vadă feţele, deoarece toţi erau îngenuncheaţi cu spatele la el. Aerul era dens şi înăbuşitor; pentru cineva care venea de afară, era aproape scârbos şi greu de respirat. Ce era aici?
Nu departe de uşă, aşezaţi pe lângă mesele strâmbe, câţiva bărbaţi cu feţe aspre jucau zaruri şi beau ceva. Mai erau şi câteva femei, care se ţineau de gâtul bărbaţilor şi păreau la fel de ameţite de băutură ca aceştia. Una dintre ele îi aruncă străinului, ce părea urmărit de fulgere, o privire înceţoşată. Nimeni altcineva nu-l mai luă în seamă.
Doar la una dintre mese mai era un loc liber la care stătea un bărbat destul de retras. Privea în gol, absorbit în propriile gânduri. Era de vârstă mijlocie, noduros şi uscăţiv; stătea cu picioarele întinse sub masă, cu un câine tolănit la picioarele lui. Străinul se duse la masa lui şi se aşeză lângă el.
Bărbatul nu-şi ridică privirea sau nu păru să fi observat că se apropiase cineva. Nici străinul nu-i acordă atenţie, în afară de o uitătură piezişă spre el. Avea o faţă aspră, închisă, acoperită cu barbă nerasă de câteva zile, ţepoasă şi roşietică, cu o linie dură a gurii ce nu invita pe nimeni să se apropie, îşi ţinea mâinile lungi, subţiri şi păroase, pe masă, în lumina slabă a opaiţului care pâlpâia în curentul de aer ce venea dinspre uşă, ca un mic animal speriat, în camera aceea mare şi întunecoasă.
Murmurul rugăciunilor se putea auzi amestecat cu zgomotul zarurilor aruncate pe la mese şi cu râsetele şi vorbele ameţite de băutură ale jucătorilor. Afară bubuia furtuna, izbindu-se de peretele din spatele mesei; ploaia bătea în perete şi în fereastra de deasupra capului lor; răpăia izbindu-se de obloane.
Străinul îi aruncă din nou o privire bărbatului de lângă el. Nu avea nici un rost să-l întrebe ceva: unde se aflau, ce fel de loc ciudat era acesta cocoţat sus pe deal.
Câinele se mişcă, se întoarse şi se aşeză din nou jos la picioarele bărbatului cu un scheunat slab. Bărbatul păru să nu bage de seamă, sau poate nici nu ştiuse vreun moment că ceva se mişcase şi se frecase de încălţările lui vechi şi rupte.
Nu departe de uşă, aşezaţi pe lângă mesele strâmbe, câţiva bărbaţi cu feţe aspre jucau zaruri şi beau ceva. Mai erau şi câteva femei, care se ţineau de gâtul bărbaţilor şi păreau la fel de ameţite de băutură ca aceştia. Una dintre ele îi aruncă străinului, ce părea urmărit de fulgere, o privire înceţoşată. Nimeni altcineva nu-l mai luă în seamă.
Doar la una dintre mese mai era un loc liber la care stătea un bărbat destul de retras. Privea în gol, absorbit în propriile gânduri. Era de vârstă mijlocie, noduros şi uscăţiv; stătea cu picioarele întinse sub masă, cu un câine tolănit la picioarele lui. Străinul se duse la masa lui şi se aşeză lângă el.
Bărbatul nu-şi ridică privirea sau nu păru să fi observat că se apropiase cineva. Nici străinul nu-i acordă atenţie, în afară de o uitătură piezişă spre el. Avea o faţă aspră, închisă, acoperită cu barbă nerasă de câteva zile, ţepoasă şi roşietică, cu o linie dură a gurii ce nu invita pe nimeni să se apropie, îşi ţinea mâinile lungi, subţiri şi păroase, pe masă, în lumina slabă a opaiţului care pâlpâia în curentul de aer ce venea dinspre uşă, ca un mic animal speriat, în camera aceea mare şi întunecoasă.
Murmurul rugăciunilor se putea auzi amestecat cu zgomotul zarurilor aruncate pe la mese şi cu râsetele şi vorbele ameţite de băutură ale jucătorilor. Afară bubuia furtuna, izbindu-se de peretele din spatele mesei; ploaia bătea în perete şi în fereastra de deasupra capului lor; răpăia izbindu-se de obloane.
Străinul îi aruncă din nou o privire bărbatului de lângă el. Nu avea nici un rost să-l întrebe ceva: unde se aflau, ce fel de loc ciudat era acesta cocoţat sus pe deal.
Câinele se mişcă, se întoarse şi se aşeză din nou jos la picioarele bărbatului cu un scheunat slab. Bărbatul păru să nu bage de seamă, sau poate nici nu ştiuse vreun moment că ceva se mişcase şi se frecase de încălţările lui vechi şi rupte.
tymelgren's review against another edition
3.0
A couple years ago I was spending the night at my aunt and uncle's house in Kansas City, and I was looking for something to read in my cousin Holly's room. Most of her books seemed very, uh, "nice": Narnia, Laura Ingalls Wilder, etc. I'm not being dismissive, I love both of those series. But then I found a book called BARABBAS, about some minor characters from the New Testament. It was angry and grimey and gloomy; I called it Bible fanfic, but Lagerkvist is obviously more freaked out by the Bible than he is a fan of it. This AHASUERUS book isn't as weird or good as the BARABBAS one, or maybe it just wasn't as startling for me. It's set in the middle ages and is about some pilgrims trying to get to Jerusalem but they aren't really sure why. I liked the parts where they wander around feeling weird about Jesus, but the rest is a little boring. What's good about Lagerkvist's characters is that they take Jesus seriously but they aren't convinced of anything about him, so Lagerkvist gets to let them say things that most atheists would be embarrassed to try to talk about but that most christians seem scared to even consider. "It could not be the most difficult thing of all to walk up a hill and let oneself be crucified. They say that his suffering and death are the greatest events ever to have come to pass in the world, and the most significant. Perhaps; that may be so. But how many there are who must suffer without their suffering having any significance at all!
http://tymelgren.com/books/august2012bookreport.html
http://tymelgren.com/books/august2012bookreport.html
dannewton's review
4.0
So I thought this book was the beginning of a trilogy and in some ways it is because a main character is introduced here and lasts through the next two books. But I found out today that this book is the middle book in a pentalogy (or however that is spelled) because there is a string of five books that deal with the crucifixion. Not knowing this I read these five books entirely out of order which means I need to reread them all in order for things to make sense.
So they should be read as follows: Barabbas, The Sibyl, The Death of Ahasuerus, Pilgrim at Sea and finally The Holy Land.
Now that that has been said this book was pretty dark. There was one part that I had a hard time reading so I read through it as fasting as I could. Again like Lagerkvist's other books it deals with some heavy things which is reason he should be read more widely. I think the problem might be that he was an atheist who dealt mainly in the spiritual and mystical (at least in this pentalogy). Too atheistic for religious people and too religious for the atheists?
I have his novel The Dwarf to take on soon which I believe is his first novel.
So they should be read as follows: Barabbas, The Sibyl, The Death of Ahasuerus, Pilgrim at Sea and finally The Holy Land.
Now that that has been said this book was pretty dark. There was one part that I had a hard time reading so I read through it as fasting as I could. Again like Lagerkvist's other books it deals with some heavy things which is reason he should be read more widely. I think the problem might be that he was an atheist who dealt mainly in the spiritual and mystical (at least in this pentalogy). Too atheistic for religious people and too religious for the atheists?
I have his novel The Dwarf to take on soon which I believe is his first novel.
willande123's review
5.0
I think what draws me repeatedly to the work of Pär Lagerkvist is his overwhelming despair and descriptive finality. In The Death of Ahasuerus, Lagerkvist once again writes in an unknown age long ago, wrapped in religious fervor and mysterious characters of dubious reliability. Part of his Tetralogy (a delightful Greek-rooted term; I think "tetra" is the best "four") after his masterpiece, The Sibyl, the author focuses on few characters in few words, but creates an inner world of darkness, reluctance, conflict and indecision, and a man who cannot decide what it means to be a pilgrim or even if he can bring himself to be one. A promise to the dead is a difficult promise to keep, and it racks his mind, nagging him even as he encounters a former lover, an Aphrodite-cum-Artemis. While it's not entirely necessary to read the Sibyl before this, definitely do because there is a building theme and arguably a continued character; it's also much easier to find. Lagerkvist sets a somber mood in the saga of his Tetralogy.
More...