Scan barcode
christianbistriceanu's review against another edition
adventurous
dark
funny
lighthearted
relaxing
fast-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? No
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? Yes
3.0
epictetsocrate's review against another edition
3.0
O universitate suedeză voia să mă invite la nişte seminarii de literatură pe care le organizează în fiecare primăvară. Nu mă interesează seminariile, şi cu atât mai puţin cele de literatură, dar puteam să profit de ocazie şi să vizitez Suedia gratis. Dintr-un anumit motiv, de care acum nu vreau să-mi amintesc - cred că democraţia suedeză nu era pe placul celor care trebuiau să- mi dea viza de călătorie - n-am putut să fac plimbarea scandinavă. Atunci eu şi Agneta, coordonatoarea acelor cursuri, am început să ne sunăm reciproc şi să ne scriem. Cu timpul relaţia devenea tot mai caldă. Un an întreg ne-am tot jucat în felul ăsta. I-am trimis câteva dintre poemele mele. Apoi a cumpărat prin poştă Trilogia murdară la Havana. I-au trimis-o tocmai de la Barcelona. Când a început să citească poveştile alea, mă suna în fiecare zi, răvăşită. Se bâlbâia la telefon. Iar din momentul acela totul a început să capete alt ton, unul mult mai intim.
Datorită unei conjuncturi favorabile, mi-am petrecut Crăciunul anului 1998 în Alpi. Am plecat cu o prietenă fotograf în creierii munţilor şi am stat într-o cabană de lemn, ceea ce poate părea o invenţie dulceagă de nuvelă romanţioasă. Dar nu, zău că nu exagerez. Chiar aşa a fost. O după-amiază înnorată, cenuşie şi cu mult vânt, am băut câteva pahare de whisky în timp ce prietena mea îmi făcea poze. Alcoolul mi s-a urcat la cap şi am început să mă dezbrac. Mereu mi se întâmplă: când cineva mă priveşte atunci când sunt în pielea goală, mi se scoală. Şi cu atât mai mult dacă sunt privit prin obiectivul unui aparat de fotografiat. Normal. Fotografiile au ieşit excelent: eu în zăpadă, complet gol, cu mădularul făcut băţ. Prietena mea le-a imprimat în sepia şi într-adevăr păream atât de tânăr şi cu „egoul” atât de erect şi atractiv, încât n-am rezistat şi i-am trimis una dintre acele fotografii lui Agneta, ca un cadou de Crăciun.
Datorită unei conjuncturi favorabile, mi-am petrecut Crăciunul anului 1998 în Alpi. Am plecat cu o prietenă fotograf în creierii munţilor şi am stat într-o cabană de lemn, ceea ce poate părea o invenţie dulceagă de nuvelă romanţioasă. Dar nu, zău că nu exagerez. Chiar aşa a fost. O după-amiază înnorată, cenuşie şi cu mult vânt, am băut câteva pahare de whisky în timp ce prietena mea îmi făcea poze. Alcoolul mi s-a urcat la cap şi am început să mă dezbrac. Mereu mi se întâmplă: când cineva mă priveşte atunci când sunt în pielea goală, mi se scoală. Şi cu atât mai mult dacă sunt privit prin obiectivul unui aparat de fotografiat. Normal. Fotografiile au ieşit excelent: eu în zăpadă, complet gol, cu mădularul făcut băţ. Prietena mea le-a imprimat în sepia şi într-adevăr păream atât de tânăr şi cu „egoul” atât de erect şi atractiv, încât n-am rezistat şi i-am trimis una dintre acele fotografii lui Agneta, ca un cadou de Crăciun.
More...