Scan barcode
wildflowerz76's review
4.0
I met Hartley back in September at Dragon*Con while waiting in line for a panel he was appearing on with Laurell K. Hamilton, Jim Butcher, Sherrilyn Kenyon, Kevin Anderson, and Jonathan Maberry. I'd never heard of him before, but he came out to check out the line and see how long it was. He was very funny and self-effacing and talked to us in line for a while. Before long, the people in line were asking to buy his books, so he ran off to get some and autographed them all for us. I got Act of Will then, which was his new fantasy novel. Later on, I picked up this one and The Mask of Arteus. I enjoyed this one. It was a like The DaVinci Code, without so much of the literary puzzle, but heavy on the religious conspiracy. I liked it. I didn't love it, but I did like it.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Trebuia să se întoarcă în sat în curând. Înota de aproape o oră şi începea să obosească, deşi în cea mai mare parte a timpului făcuse pluta. Luna urcase pe cer şi, chiar dacă se obişnuise cu întunericul cerului şi al apei, nu se putea abţine să nu se scuture, cuprins din când în când de un fior, pentru care nu putea da vina pe apa călduţă. Marea era extraordinar de calmă, cu valurile rostogolindu-se atât de lin spre ţărm, încât abia le auzea peste sunetul propriei sale respiraţii şi peste cel al apei agitate de braţele lui. Trebuia să se întoarcă în sat, iar a doua zi să plece acasă. Nu găsise ceea ce căutase în aceste insule tropicale.
Doar că asta nu era pe de-a întregul adevărat. Nu găsise ce căutase, dar găsise, poate, altceva în liniştea mării, în aceste ultime trei nopţi. Trebuia să abandoneze căutările – lupta lui, la care se gândea mereu cu un amestec puternic de emoţii – dar timpul petrecut pe insulă putea uşura această renunţare şi putea bloca impulsul năvalnic de a se întoarce aici sau de a pleca în altă parte. Dar unde se putea duce în altă parte? Dacă nu era aici, poate că nu exista nicăieri altundeva.
Nu îşi îngăduise să se gândească la asta înainte, aşa că îşi zâmbi sieşi, se rostogoli pe spate şi se uită la stele, strânse cu milioanele în ciorchini cu forme pe care nu le văzuse niciodată în State. Îşi zise că, dacă ar fi avut timp la dispoziţie, ar fi putut chiar să le numere…
Se lăsă în voia curentului, simţind cum apa se răceşte uşor sub el. Ajunse la nivelul plajei şi se ridică pe mica platformă de piatră care pătrundea în mare precum coada unei şopârle vulcanice de mari dimensiuni. Îşi aminti de speranţa – nu, de convingerea – pe care o nutrise atunci când zărise prima dată acea limbă de piatră: cu siguranţă ceea ce căuta se afla acolo.
Dar nu găsise nimic, iar puţinele lui resurse se epuizaseră de mult.
În mod normal, golful ar fi trebuit să fie plin de felinarele bărcilor de pescuit, dar în noaptea asta el era singur, la fel cum fusese şi în nopţile precedente. Localnicii îl transformaseră, prin amestecul lor de ştiinţă şi superstiţie, în regele mării. Putea înota acolo încă o săptămână şi ar fi fost lăsat singur-singurel. Dar ce sens ar fi avut?…
Un al şaselea simţ îi spuse că sub el, în apă, ceva se mişca. O secundă crezu că îl atinsese acel ceva, dar se înşelase. Ceva alunecase pe lângă el. Ceva mare.
Într-o fracţiune de secundă deveni conştient de întunericul din jur şi îşi aminti de toate acele poveşti, pe jumătate traduse, despre rechini şi creaturi ciudate, pe care le auzise de la săteni. Se îndreptă şi bătu apa viguros cu picioarele, gândindu-se cum să ajungă cât mai repede la mal. Porni spre pietre.
După ce înotă câţiva metri, panica i se mai domoli. Nu vedea nimic în apa din jurul lui, niciun semn de ceva care se mişca şi niciun indiciu că ar fi existat ceva. Inspiră adânc, se linişti şi râse scurt spre întunericul de deasupra lui. Îi juca feste imaginaţia, cea despre care superiorii lui spuneau mereu că este mult prea bogată. Făcu două mişcări uşoare de apropiere de ţărm, întrebându-se cât de departe era de el. Se ridică în picioare, îşi ţinu respiraţia, închise ochii şi se împinse în jos cât putu de mult, cu braţele deasupra capului.
Doar că asta nu era pe de-a întregul adevărat. Nu găsise ce căutase, dar găsise, poate, altceva în liniştea mării, în aceste ultime trei nopţi. Trebuia să abandoneze căutările – lupta lui, la care se gândea mereu cu un amestec puternic de emoţii – dar timpul petrecut pe insulă putea uşura această renunţare şi putea bloca impulsul năvalnic de a se întoarce aici sau de a pleca în altă parte. Dar unde se putea duce în altă parte? Dacă nu era aici, poate că nu exista nicăieri altundeva.
Nu îşi îngăduise să se gândească la asta înainte, aşa că îşi zâmbi sieşi, se rostogoli pe spate şi se uită la stele, strânse cu milioanele în ciorchini cu forme pe care nu le văzuse niciodată în State. Îşi zise că, dacă ar fi avut timp la dispoziţie, ar fi putut chiar să le numere…
Se lăsă în voia curentului, simţind cum apa se răceşte uşor sub el. Ajunse la nivelul plajei şi se ridică pe mica platformă de piatră care pătrundea în mare precum coada unei şopârle vulcanice de mari dimensiuni. Îşi aminti de speranţa – nu, de convingerea – pe care o nutrise atunci când zărise prima dată acea limbă de piatră: cu siguranţă ceea ce căuta se afla acolo.
Dar nu găsise nimic, iar puţinele lui resurse se epuizaseră de mult.
În mod normal, golful ar fi trebuit să fie plin de felinarele bărcilor de pescuit, dar în noaptea asta el era singur, la fel cum fusese şi în nopţile precedente. Localnicii îl transformaseră, prin amestecul lor de ştiinţă şi superstiţie, în regele mării. Putea înota acolo încă o săptămână şi ar fi fost lăsat singur-singurel. Dar ce sens ar fi avut?…
Un al şaselea simţ îi spuse că sub el, în apă, ceva se mişca. O secundă crezu că îl atinsese acel ceva, dar se înşelase. Ceva alunecase pe lângă el. Ceva mare.
Într-o fracţiune de secundă deveni conştient de întunericul din jur şi îşi aminti de toate acele poveşti, pe jumătate traduse, despre rechini şi creaturi ciudate, pe care le auzise de la săteni. Se îndreptă şi bătu apa viguros cu picioarele, gândindu-se cum să ajungă cât mai repede la mal. Porni spre pietre.
După ce înotă câţiva metri, panica i se mai domoli. Nu vedea nimic în apa din jurul lui, niciun semn de ceva care se mişca şi niciun indiciu că ar fi existat ceva. Inspiră adânc, se linişti şi râse scurt spre întunericul de deasupra lui. Îi juca feste imaginaţia, cea despre care superiorii lui spuneau mereu că este mult prea bogată. Făcu două mişcări uşoare de apropiere de ţărm, întrebându-se cât de departe era de el. Se ridică în picioare, îşi ţinu respiraţia, închise ochii şi se împinse în jos cât putu de mult, cu braţele deasupra capului.
freckles73's review
2.0
A book in English that I found in a book box so I picked it up. Not a very captivating read!!! I didn't find it particularly well written.
More...