Scan barcode
alisonjfields's review against another edition
4.0
No one else seems to think this book is meant to be humorous, so it's possible I'm way off base. But I found this an enjoyably dark & totally cringe-y comedy of manners featuring a quartet of naive, deluded and dysfunctional English women behaving terribly in all manner of mundane (and mildly preposterous) situations both at home and abroad.
mawalker1962's review
2.0
I sometimes give up on a book in the first 50 pages, but I rarely give up 2/3 of the way through. I just couldn’t like or relate to any of the characters: not Emmy, not Virginia, not their mother. There wasn’t enough back story to help me understand any of them much less feel invested in what happened to them. I kept waiting for it to come, but it didn’t. So I gave up. I liked Messud’s The Woman Upstairs, but not this one.
leleroulant's review against another edition
2.0
I hate it when you finish a book and question what the purpose was! I obviously didn't get it!
jrsands's review against another edition
2.0
Couldn't stand Emmy, one of the main characters. Her choices seemed ridiculous to me. I didn't feel a connection to any character besides perhaps Virginia. Lovely writing in isolated spots, but could not get excited to pick it up and read.
dissendiumnox's review
3.0
3,5/5
En fait, je crois que parmi les 3 romans que j’ai lu de cette autrice, c’est celui-ci que je préfère ! Elle a toujours cette facon très vivante de dépeindre des lieux et les thèmes qu’elle aborde sont intéressant. Pourtant, ses personnages me paraissent à chaque fois manquer de substance et de profondeur ce qui les rends caricaturaux et à la limite du désagréable ! Dommage car la plume m’emporte, c’est un véritable plaisir à lire !
En fait, je crois que parmi les 3 romans que j’ai lu de cette autrice, c’est celui-ci que je préfère ! Elle a toujours cette facon très vivante de dépeindre des lieux et les thèmes qu’elle aborde sont intéressant. Pourtant, ses personnages me paraissent à chaque fois manquer de substance et de profondeur ce qui les rends caricaturaux et à la limite du désagréable ! Dommage car la plume m’emporte, c’est un véritable plaisir à lire !
epictetsocrate's review
3.0
Melody Simpson păși prin iarbă și pe pământul umed, îndreptându-se ușor spre fundul grădinii ca să se uite la copiii ei care dormeau. Era o seară răcoroasă de vară. Își ridică faldurile rochiei și își trecu ușor degetele prin păr, chiar dacă era trecut de miezul nopții și nu avea cine să o vadă.
Apoi savură liniștea aceea profundă. Era prima vară de după război, prima vară din noua sa viață, prima vară în care Domnul, oricât de îndurerat și de rănit ar fi fost El, era în Ceruri, iar pe pământ era liniște și pace. Desigur, Melody Simpson nu credea în Dumnezeu, era doar metaforic. Doar în astfel de clipe era tentată să o facă. Înainte să îi fugă gândul la toate cele întâmplate până atunci.
Virginia și Emmy își făcuseră un cort din două bețe lungi și un cearșaf vechi, prins cu câteva cărămizi adunate de la capătul străzii, unde zăceau rămășițele unei case bombardate. Cortul fusese ideea lui Emmy, care, la cei cinci ani ai ei, era prea leneșă sau prea tânără ca să îl realizeze, astfel încât proiectul ei se concretizase doar când Virginia, sora ei responsabilă și oarecum timorată, luase asupra ei sarcina aceasta.
Melody Simpson se lăsă pe vine ca să arunce o privire în cort. Când erau treze, se lăsa veșnic cu păruială între cele două fete, când vesele, când încăpățânate, dar întotdeauna una împotriva
celeilalte. Dar când dormeau, doar în maiou și pantalonași scurți, învelite cu o pătură groasă, cu brațele subțiri și albicioase încolăcite fiecare în jurul celeilalte, păreau să-și împărtășească
toate visele.
Apoi savură liniștea aceea profundă. Era prima vară de după război, prima vară din noua sa viață, prima vară în care Domnul, oricât de îndurerat și de rănit ar fi fost El, era în Ceruri, iar pe pământ era liniște și pace. Desigur, Melody Simpson nu credea în Dumnezeu, era doar metaforic. Doar în astfel de clipe era tentată să o facă. Înainte să îi fugă gândul la toate cele întâmplate până atunci.
Virginia și Emmy își făcuseră un cort din două bețe lungi și un cearșaf vechi, prins cu câteva cărămizi adunate de la capătul străzii, unde zăceau rămășițele unei case bombardate. Cortul fusese ideea lui Emmy, care, la cei cinci ani ai ei, era prea leneșă sau prea tânără ca să îl realizeze, astfel încât proiectul ei se concretizase doar când Virginia, sora ei responsabilă și oarecum timorată, luase asupra ei sarcina aceasta.
Melody Simpson se lăsă pe vine ca să arunce o privire în cort. Când erau treze, se lăsa veșnic cu păruială între cele două fete, când vesele, când încăpățânate, dar întotdeauna una împotriva
celeilalte. Dar când dormeau, doar în maiou și pantalonași scurți, învelite cu o pătură groasă, cu brațele subțiri și albicioase încolăcite fiecare în jurul celeilalte, păreau să-și împărtășească
toate visele.
msmichaela's review
2.0
Had a hard time engaging with these characters, though the writing is perfectly well done.
mgeryk's review
3.0
Well, after Emperor's Children this was something of a disappointment, but I suppose it was destined to be, as I found that book spectacularly good. It was certainly engaging, and the pacing made it a quick read, but ultimately something less than satisfying. I never really felt as though I got to a place of resolution with any of the characters, and each of them got to a moment where you (I) simply wanted some kind of epiphany--but didn't get it.