Scan barcode
epictetsocrate's review
3.0
Îl văzusem mânios, de nenumărate ori. Îl văzusem arogant, dispreţuitor, mustrător şi batjocoritor – şi nu de puţine ori, karma asta rea fusese îndreptată în direcţia mea. Dar în cei treizeci şi patru de ani de când îl cunoşteam, nu-l văzusem niciodată pe fratele meu în starea aceasta. Nu-l văzusem niciodată speriat.
David îşi trecu o mână prin părul roşcat, ciufulindu-şi frizura şi stricându-şi cărarea. Se ridică de pe canapea şi-şi scutură praful imaginar de pe pantalonii gri imaculaţi, şi începu să se plimbe încoace şi-n colo prin faţa peretelui lung de ferestre. Am clătinat din cap, atât din cauza surprizei de a-l vedea la uşa mea într-o luni dimineaţa – sau, de fapt, oricând cât şi din cauza a ceea ce-mi spusese.
— Doamne sfinte, David – de pe internet? Ce naiba te-ai gândit că faci?
Se opri şi se uită la acoperişurile caselor şi la soarele ce se chinuia să se înalţe pe cerul mohorât de ianuarie. Reflectat în geam, chipul îi era slab şi cu trăsături ascuţite – cu părul şi ochii mai deschişi la culoare, dar mai ridat şi mai acrit decât al meu, însă totuşi foarte asemănător. La un metru optzeci şi doi, nu era mai scund ca mine decât cu trei centimetri, însă acum părea mai mic. Zâmbi subţire şi amar.
— Asta ţi-e metoda obişnuită de lucru cu toţi potenţialii clienţi – să le întrerupi prezentarea cazului ca să-ţi exprimi dezaprobarea personală?
Îşi scutură o scamă invizibilă de pe mâneca sacoului.
Era evident că David nu sesizase cât de ironic era să se plângă chiar el de dezaprobarea mea, dar mi-am stăpânit impulsul de a-i atrage atenţia. N-am comentat nici faptul că nu-mi spunea ce se întâmplase, ci mai degrabă dădea târcoale problemei. Ştiam că ar fi fost inutil. Neştiind cum să facă faţă senzaţiei de frică şi neobişnuit să discute asta cu cineva – şi în orice caz, nu cu mine – David recădea în atitudinile mai familiare şi mai sigure, ca de pildă enervarea şi batjocura. Mai văzusem şi alţi clienţi trecând prin asta; o ceartă n-ar fi fost de nici un folos.
David îşi trecu o mână prin părul roşcat, ciufulindu-şi frizura şi stricându-şi cărarea. Se ridică de pe canapea şi-şi scutură praful imaginar de pe pantalonii gri imaculaţi, şi începu să se plimbe încoace şi-n colo prin faţa peretelui lung de ferestre. Am clătinat din cap, atât din cauza surprizei de a-l vedea la uşa mea într-o luni dimineaţa – sau, de fapt, oricând cât şi din cauza a ceea ce-mi spusese.
— Doamne sfinte, David – de pe internet? Ce naiba te-ai gândit că faci?
Se opri şi se uită la acoperişurile caselor şi la soarele ce se chinuia să se înalţe pe cerul mohorât de ianuarie. Reflectat în geam, chipul îi era slab şi cu trăsături ascuţite – cu părul şi ochii mai deschişi la culoare, dar mai ridat şi mai acrit decât al meu, însă totuşi foarte asemănător. La un metru optzeci şi doi, nu era mai scund ca mine decât cu trei centimetri, însă acum părea mai mic. Zâmbi subţire şi amar.
— Asta ţi-e metoda obişnuită de lucru cu toţi potenţialii clienţi – să le întrerupi prezentarea cazului ca să-ţi exprimi dezaprobarea personală?
Îşi scutură o scamă invizibilă de pe mâneca sacoului.
Era evident că David nu sesizase cât de ironic era să se plângă chiar el de dezaprobarea mea, dar mi-am stăpânit impulsul de a-i atrage atenţia. N-am comentat nici faptul că nu-mi spunea ce se întâmplase, ci mai degrabă dădea târcoale problemei. Ştiam că ar fi fost inutil. Neştiind cum să facă faţă senzaţiei de frică şi neobişnuit să discute asta cu cineva – şi în orice caz, nu cu mine – David recădea în atitudinile mai familiare şi mai sigure, ca de pildă enervarea şi batjocura. Mai văzusem şi alţi clienţi trecând prin asta; o ceartă n-ar fi fost de nici un folos.
More...