Scan barcode
kathrynwardle's review
adventurous
dark
medium-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? It's complicated
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? No
3.5
tuftymctavish's review
4.0
I fair enjoyed this second title in the series. As the author notes in his afterword, setting it so much further on from the first book lets it be different and it's own thing. It's a pretty scary potential future, though set to an extreme - I really don't think self-sustaining little hamlets couldn't or wouldn't form for themselves - that leaves behind some thoughts on our rampant consumerism and unsustainable consumption.
Along the way we have a few surprises, a somewhat abrupt ending and a few "huh?" decisions, but I was happy reading this mostly easy-going, post-apocalyptic tale.
Along the way we have a few surprises, a somewhat abrupt ending and a few "huh?" decisions, but I was happy reading this mostly easy-going, post-apocalyptic tale.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
― Arată-te! strigă el cu putere.
Închise ochii şi rămase nemişcat în poiana scăldată de razele soarelui, cu simţurile acutizate, în timp ce mintea lui sfredelea luminişurile din jur, alunecând ca o şoaptă prin frunzişul des al copacilor, strecurându-se prin ierburile înalte, căutând. Văzu cuibul de prigorie ascuns într-un tufiş de măceş, veveriţa care-şi spăla mustăţile pe creanga cea mai înaltă a unui alun bătrân, şarpele negru care se strecura neauzit într-o gaură săpată la rădăcina unui mesteacăn.
― Ştiu că mă auzi, strigă el din nou. Te desfid: arată-mi-te!
Ţipătul şoimului îl făcu să privească spre cerul incredibil de albastru şi un zâmbet ironic îi înflori în colţul gurii. Pasărea se rotea în cercuri largi, scrutând peisajul, înregistrând orice mişcare de dedesubt. O clipă mai târziu deveni conştient de prezenţa lupului enorm şi sur, care se furişase la o distanţă de cincisprezece paşi de el şi care acum se tolănise în desişuri, observându-l cu o oarecare detaşare. Deşi ştia că deocamdată nu era în pericol, se încordă.
Şi-n clipa următoare o simţi. Îi simţi puterea. Şi tăria.
Deschise ochii şi fu surprins să vadă vălătucii de ceaţă, apăruţi de nicăieri, ce se încolăceau în jurul trunchiurilor, târându-se pe pământ şi înghiţind ierburile. Mintea lui trasă un cerc în jurul său şi aburul acela strălucitor şi dens se opri, pulsă, tatonă, şi se retrase uşor. Ceţurile începură să se subţieze şi prin fumul lor o zări.
Înveşmântată într-o pelerină cu două nuanţe mai deschise decât seninul cerului, vrăjitoarea îl privea nemişcată din dosul unei glugi ample, care-i ascundea chipul pe jumătate. Magia o însoţea, strălucitoare, puternică şi la fel de palpabilă ca însăşi prezenţa ei. Se văzu nevoit să recunoască în sinea lui că era o idee surprins. Se aşteptase s-o vadă apărând în straie de un alb orbitor şi pur, care să contrasteze cu întunericul veşmintelor sale, făcându-şi o intrare dramatică.
― Vreau să-ţi văd faţa, îi porunci el.
― Voinţa ta n-are nicio putere aici, damnatule, veni calm răspunsul ei.
Închise ochii şi rămase nemişcat în poiana scăldată de razele soarelui, cu simţurile acutizate, în timp ce mintea lui sfredelea luminişurile din jur, alunecând ca o şoaptă prin frunzişul des al copacilor, strecurându-se prin ierburile înalte, căutând. Văzu cuibul de prigorie ascuns într-un tufiş de măceş, veveriţa care-şi spăla mustăţile pe creanga cea mai înaltă a unui alun bătrân, şarpele negru care se strecura neauzit într-o gaură săpată la rădăcina unui mesteacăn.
― Ştiu că mă auzi, strigă el din nou. Te desfid: arată-mi-te!
Ţipătul şoimului îl făcu să privească spre cerul incredibil de albastru şi un zâmbet ironic îi înflori în colţul gurii. Pasărea se rotea în cercuri largi, scrutând peisajul, înregistrând orice mişcare de dedesubt. O clipă mai târziu deveni conştient de prezenţa lupului enorm şi sur, care se furişase la o distanţă de cincisprezece paşi de el şi care acum se tolănise în desişuri, observându-l cu o oarecare detaşare. Deşi ştia că deocamdată nu era în pericol, se încordă.
Şi-n clipa următoare o simţi. Îi simţi puterea. Şi tăria.
Deschise ochii şi fu surprins să vadă vălătucii de ceaţă, apăruţi de nicăieri, ce se încolăceau în jurul trunchiurilor, târându-se pe pământ şi înghiţind ierburile. Mintea lui trasă un cerc în jurul său şi aburul acela strălucitor şi dens se opri, pulsă, tatonă, şi se retrase uşor. Ceţurile începură să se subţieze şi prin fumul lor o zări.
Înveşmântată într-o pelerină cu două nuanţe mai deschise decât seninul cerului, vrăjitoarea îl privea nemişcată din dosul unei glugi ample, care-i ascundea chipul pe jumătate. Magia o însoţea, strălucitoare, puternică şi la fel de palpabilă ca însăşi prezenţa ei. Se văzu nevoit să recunoască în sinea lui că era o idee surprins. Se aşteptase s-o vadă apărând în straie de un alb orbitor şi pur, care să contrasteze cu întunericul veşmintelor sale, făcându-şi o intrare dramatică.
― Vreau să-ţi văd faţa, îi porunci el.
― Voinţa ta n-are nicio putere aici, damnatule, veni calm răspunsul ei.
nigelbrown's review
4.0
Very good.
It's impossible to agree or disagree as to whether this is how the collapse will finally come about (probably not in my lifetime but when, not if) but I think this scenario unlikely.Also, unless it was through some kind of warfare or disease I don't believe the powers that be would allow power to slip through their fingers so easily, communication would not breakdown so rapidly. They would be absolutely ruthless in their desire to keep control and ultimately law and order would be maintained. Not in a way we recognize, but it would be maintained.
Having said that I found this a very thought provoking works. Making me wonder how I would behave, long after I finished reading. It was an interesting read and even though Scarrow suggests this is the end of the story I can't help thinking how the next stage of survival would develop.
It's impossible to agree or disagree as to whether this is how the collapse will finally come about (probably not in my lifetime but when, not if) but I think this scenario unlikely.Also, unless it was through some kind of warfare or disease I don't believe the powers that be would allow power to slip through their fingers so easily, communication would not breakdown so rapidly. They would be absolutely ruthless in their desire to keep control and ultimately law and order would be maintained. Not in a way we recognize, but it would be maintained.
Having said that I found this a very thought provoking works. Making me wonder how I would behave, long after I finished reading. It was an interesting read and even though Scarrow suggests this is the end of the story I can't help thinking how the next stage of survival would develop.
5wamp_creature's review
4.0
This sequel is far better than Last Light. In fact the first book is barely needed. Better plot better characters better writing. In the afterword, Scarrow seems to admit that he figured things out after #1. I liked it more than I expected.
More...