Scan barcode
pristinesavant's review against another edition
adventurous
emotional
mysterious
reflective
sad
tense
medium-paced
- Plot- or character-driven? Character
- Strong character development? Yes
- Loveable characters? Yes
- Diverse cast of characters? Yes
- Flaws of characters a main focus? No
4.75
mishafoo's review against another edition
5.0
This book was mind-blowing. I can't even begin to describe just how phenomenal the thought experiment is. This is a must read for any sci-fi lover. Just wow
sergei_ter_tumasov's review against another edition
4.0
Было много канцелярского языка (но что поделаешь - тогда именно так и разговаривали), зато история получилась интересная!!!
famel's review against another edition
3.0
Очередная хорошая Sci-fi новелла Стругацких. Тот самый Малыш из названия – мил, но слишком уж странный для восприятия персонаж. Конфликтная со стороны исследователей история контакта удалась.
epictetsocrate's review against another edition
3.0
— Ştii, îmi spuse Maika, am o presimţire, aşa, cam prostească.
Eram lângă glider. Ea stătea în picioare şi se uita la nisipul îngheţat în care lovea cu tocul.
N-am ştiut ce să-i răspund. Nu presimţeam nimic, deşi în general nici mie nu-mi plăcea pe aici. Mijindu-mi ochii, am privit aisbergul ce răsărea deasupra orizontului, o stâncă gigantică de zahăr, un canin colţos extrem de rece, de un alb orbitor, încremenit, intact, lipsit de obişnuitele sclipiri şi licăriri vii, înfipt în acest ţărm plat şi anemic acum o sută de mii de ani, hotărât să rămână aici încă o sută de mii spre invidia tuturor confraţilor săi ce rătăceau într-o plutire eternă pe suprafaţa oceanului. Plaja netedă, gri gălbuie, sclipea în miriade de solzişori de brumă. La dreapta, oceanul plumburiu, cu răsuflări de metal îngheţat, încreţit în cute răcoroase, la orizont negru ca tuşul, nefiresc, mort. La stânga, deasupra izvoarelor fierbinţi şi a mlaştinii, se aşternuse o ceaţă gri, stratificată, prin care se întrezăreau vârfurile dealurilor ca ţepii unei perii gigantice, dincolo de ele îngrămădindu-se stânci întunecate şi pătate de zăpadă ce se întindeau de-a lungul ţărmului cât vedeai cu ochii. Deasupra lor, pe un cer senin şi îngheţat de o mohoreală vineţie, se cuibărise un soare micuţ şi geros.
Vandehuze ieşi din glider, îşi trase imediat peste cap gluga îmblănită şi se apropie de noi.
— Sunt gata, anunţă el. Unde-i Komov?
Maika ridică scurt din umeri şi, suflând în pumni, îşi încălzi degetele îngheţate.
— Probabil c-o să apară imediat, spuse neatentă.
— Azi încotro? l-am întrebat pe Vandehuze. Iar pe lac?
Vandehuze îşi dădu puţin capul pe spate, îşi scoase în afară buza de jos şi mă privi somnoros pe deasupra vârfului nasului, întocmai ca o cămilă bătrână cu perciuni de râs.
— O să te plictiseşti singur pe aici, mă compătimi el. Va trebui totuşi să suporţi, nu-i aşa?
— Cred că da, i-am răspuns.
Vandehuze îşi dădu şi mai mult capul pe spate şi cu aceeaşi îngâmfare de cămilă se uită la aisberg.
Eram lângă glider. Ea stătea în picioare şi se uita la nisipul îngheţat în care lovea cu tocul.
N-am ştiut ce să-i răspund. Nu presimţeam nimic, deşi în general nici mie nu-mi plăcea pe aici. Mijindu-mi ochii, am privit aisbergul ce răsărea deasupra orizontului, o stâncă gigantică de zahăr, un canin colţos extrem de rece, de un alb orbitor, încremenit, intact, lipsit de obişnuitele sclipiri şi licăriri vii, înfipt în acest ţărm plat şi anemic acum o sută de mii de ani, hotărât să rămână aici încă o sută de mii spre invidia tuturor confraţilor săi ce rătăceau într-o plutire eternă pe suprafaţa oceanului. Plaja netedă, gri gălbuie, sclipea în miriade de solzişori de brumă. La dreapta, oceanul plumburiu, cu răsuflări de metal îngheţat, încreţit în cute răcoroase, la orizont negru ca tuşul, nefiresc, mort. La stânga, deasupra izvoarelor fierbinţi şi a mlaştinii, se aşternuse o ceaţă gri, stratificată, prin care se întrezăreau vârfurile dealurilor ca ţepii unei perii gigantice, dincolo de ele îngrămădindu-se stânci întunecate şi pătate de zăpadă ce se întindeau de-a lungul ţărmului cât vedeai cu ochii. Deasupra lor, pe un cer senin şi îngheţat de o mohoreală vineţie, se cuibărise un soare micuţ şi geros.
Vandehuze ieşi din glider, îşi trase imediat peste cap gluga îmblănită şi se apropie de noi.
— Sunt gata, anunţă el. Unde-i Komov?
Maika ridică scurt din umeri şi, suflând în pumni, îşi încălzi degetele îngheţate.
— Probabil c-o să apară imediat, spuse neatentă.
— Azi încotro? l-am întrebat pe Vandehuze. Iar pe lac?
Vandehuze îşi dădu puţin capul pe spate, îşi scoase în afară buza de jos şi mă privi somnoros pe deasupra vârfului nasului, întocmai ca o cămilă bătrână cu perciuni de râs.
— O să te plictiseşti singur pe aici, mă compătimi el. Va trebui totuşi să suporţi, nu-i aşa?
— Cred că da, i-am răspuns.
Vandehuze îşi dădu şi mai mult capul pe spate şi cu aceeaşi îngâmfare de cămilă se uită la aisberg.
More...