Scan barcode
brielo's review
3.0
Me alegra que este no haya sido el primer libro que leo de Fuentes, pues me deja realmente insatisfecho. Algunos de los cuentos me dejan la sensación de estar inacabados, y no lo digo por los finales abiertos o abruptos, sino por todo el texto. En ocasiones se percibe el uso del Deus Ex Machina, algo que siempre me resulta desagradable.
jujubahn's review against another edition
adventurous
challenging
dark
mysterious
reflective
medium-paced
- Plot- or character-driven? Plot
- Strong character development? No
- Loveable characters? No
- Diverse cast of characters? No
- Flaws of characters a main focus? Yes
4.25
epictetsocrate's review against another edition
3.0
Stau într-un mic apartament pe o străduţă care se deschide din Wardour Street. Wardour e centrul de difuzare şi editare pentru producţia de film şi televiziune din Londra, iar munca mea constă în a urma indicaţiile unui regizor de montaj pentru a asigura un singur lucru: fluiditatea narativă şi perfecţiunea tehnică a peliculei.
Peliculă. Cuvântul însuşi indică fragilitatea acestor mici bucăţi de „piele", ieri de nitrat de argint, azi de acetat de celuloză, pe care cât e ziua de lungă le digitalizez pentru a obţine continuitatea; eliminând, spre a evita confuzii, urâţenia sau, şi mai rău, lipsa de experienţă a autorilor filmului. Cuvântul englezesc este poate mai potrivit, fiindcă e mai tehnic ori mai abstract decât cel spaniol. Film sugerează membrană, piele fragilă, ceaţă, văl. Opacitate. L-am căutat în dicţionar pentru a evita fanteziile verbale şi a mă limita la ceea ce înseamnă filmul în meseria mea: o rolă flexibilă de celuloză şi emulsie. Dar numele se schimbă: acum se cheamă Beta Digital.
Totuşi, dacă spun „peliculă" în spaniolă nu mă depărtez de definiţia academică („bandă de celuloid pregătită pentru a primi amprenta cinematografică"), dar nici nu pot (sau nu vreau) să mă despart de o viziune a pielii umane fragile, superficiale, veşmântul subţire al aparenţei. Pielea cu care ne prezentăm în faţa privirii celorlalţi, deoarece, fără această mantie care ne acoperă din cap până-n picioare, n-am fi decât o grămadă de carne vie, de perisabile măruntaie împrăştiate, fără altă armătură decât scheletul - ţeasta. Ceea ce moartea ne îngăduie să-i arătăm veşniciei. Alas, poor Yorick !
Peliculă. Cuvântul însuşi indică fragilitatea acestor mici bucăţi de „piele", ieri de nitrat de argint, azi de acetat de celuloză, pe care cât e ziua de lungă le digitalizez pentru a obţine continuitatea; eliminând, spre a evita confuzii, urâţenia sau, şi mai rău, lipsa de experienţă a autorilor filmului. Cuvântul englezesc este poate mai potrivit, fiindcă e mai tehnic ori mai abstract decât cel spaniol. Film sugerează membrană, piele fragilă, ceaţă, văl. Opacitate. L-am căutat în dicţionar pentru a evita fanteziile verbale şi a mă limita la ceea ce înseamnă filmul în meseria mea: o rolă flexibilă de celuloză şi emulsie. Dar numele se schimbă: acum se cheamă Beta Digital.
Totuşi, dacă spun „peliculă" în spaniolă nu mă depărtez de definiţia academică („bandă de celuloid pregătită pentru a primi amprenta cinematografică"), dar nici nu pot (sau nu vreau) să mă despart de o viziune a pielii umane fragile, superficiale, veşmântul subţire al aparenţei. Pielea cu care ne prezentăm în faţa privirii celorlalţi, deoarece, fără această mantie care ne acoperă din cap până-n picioare, n-am fi decât o grămadă de carne vie, de perisabile măruntaie împrăştiate, fără altă armătură decât scheletul - ţeasta. Ceea ce moartea ne îngăduie să-i arătăm veşniciei. Alas, poor Yorick !
muffinadorable's review
3.0
A ver.
Me es muy dificil poner una puntuación así, global, a un libro que contiene varios relatos. Porque no todos los relatos son iguales, unos gustan más, otros menos, pero en este caso, además, son relatos que difieren en calidad.
Bueno, seré un poco más específica: hay un relato que me sobra totalmente. Pero de cabo a rabo. Insalvable.
Quitando eso, es un libro correcto. Ligerito de leer en algunas partes, salpicado de tedioso infodumping en ocasiones. Pero en su mayor parte, pasable.
Me es muy dificil poner una puntuación así, global, a un libro que contiene varios relatos. Porque no todos los relatos son iguales, unos gustan más, otros menos, pero en este caso, además, son relatos que difieren en calidad.
Bueno, seré un poco más específica: hay un relato que me sobra totalmente. Pero de cabo a rabo. Insalvable.
Quitando eso, es un libro correcto. Ligerito de leer en algunas partes, salpicado de tedioso infodumping en ocasiones. Pero en su mayor parte, pasable.
paloma_sanchezh's review
4.0
Hace casi diez años conocí a Carlos Fuentes, primero leyendo Aura y posteriormente, La Muerte de Artemio Cruz. Ha decir verdad, si bien me parecieron buenas novelas, no me fascinaron ni me llamaron la atención para seguir la trayectoria de Fuentes aunque sin duda, tengo pendiente "La región más transparente", obra clásica de la narrativa mexicana. En este contexto "Inquieta compañía" me resultó una agradable sorpresa en mi reencuentro con Fuentes, con una serie de cuentos fantásticos, de terror y abiertos a la interpretación. Mucho se ha dicho que las últimas obras del escritor mexicano fueron perdiendo calidad y aunque hay ciertos detalles en los cuentos que componen esta antología que caen en lo evidente, en mi opinión son buenas historias, descubriendo una faceta que pocos autores mexicanos manejan y si lo hacen, no lo manejan bien: el género de terror y lo fantástico.
Todos los cuentos me parecieron buenos, pero destaco "Calixta Brand", "La Bella Durmiente" (por una loca nostalgia de Chihuahua, en donde se desarrolla la historia y el más conocido de todos, "Vlad". Sobre éste último, el final es magistral: abrir la puerta y encontrar... lo deseado y ahora temido. Historias como "La buena compañía" y "La gata de mi madre" juegan con elementos típicos como brujas, reencarnaciones y aunque dejan abierto el final al lector, también son magistrales precisamente por lo que sugieren sin decir.
Todos los cuentos me parecieron buenos, pero destaco "Calixta Brand", "La Bella Durmiente" (por una loca nostalgia de Chihuahua, en donde se desarrolla la historia y el más conocido de todos, "Vlad". Sobre éste último, el final es magistral: abrir la puerta y encontrar... lo deseado y ahora temido. Historias como "La buena compañía" y "La gata de mi madre" juegan con elementos típicos como brujas, reencarnaciones y aunque dejan abierto el final al lector, también son magistrales precisamente por lo que sugieren sin decir.
More...