Reviews

Pride of Carthage: A Novel of Hannibal by David Anthony Durham

binstonbirchill's review against another edition

Go to review page

2.0

I picked this up for he subject matter, I mean, it's Hannibal, you rally can't go wrong. Well, this one sorta does. First, there's only one map showing the entire Mediterranean, that's it. I'm a firm believer that maps are essential to books that touch on geography and, well, Hannibal was the master of using geography so it really would be smart to include a map or two of the battlefields. Second, the author felt it was more important to describe sex scenes in more detail than the battle scenes, an odd choice given that it's historical fiction. If you've read Livy or Polybius it's probably best to avoid this book, if you're completely new to the Second Punic War this might be worth your time. I didn't feel like I was gaining anything by reading this, I'd rather spend my time re-reading Livy.

epictetsocrate's review against another edition

Go to review page

3.0

Delegaţia ajunse în capitala Republicii Romane într-una din zilele din ce în ce mai reci ale toamnei mediteraneene. Membrii acesteia plecaseră din cetatea Saguntum din estul Iberiei să implore acordarea unei audienţe în faţa Senatului. Odată ce li se aprobase cererea, un bărbat pe nume Gramini vorbi în numele tuturor. Acesta scrută încăperea cu o expresie sagace şi vorbi cu un glas puternic, deşi oarecum sâsâit Romanii, aşezaţi pe bănci, fură nevoiţi să se aplece şi să-i urmărească buzele pentru a-l înţelege, unii făcându-şi mâinile pâlnie la ureche, iar alţii strâmbându-se şi şoptind că latina lui era neinteligibilă. Totuşi, într-un final, înţeleseră cu toţii ideea centrală a discursului său, iar aceasta era următoarea: saguntinilor le era frică. Se temeau pentru propriile vieţi. Erau ca nişte nestemate îngropate într-un ţinut dur, în care conflictele tribale şi hărţuielile erau ceva obişnuit. Erau ca nişte oi care simt în ceafă suflarea unui lup puternic. Numele fiarei nu constituia o noutate pentru ei, fiindcă era veşnic flămândul Hannibal Barca al Cartaginei, fiul lui Hamilcar, duşman mărturisit al Romei.
Delegatul le explică faptul că Roma neglijase Iberia în detrimentul Republicii. Puterea africană profitase de acest lucru şi-şi construise un adevărat imperiu acolo. Devenise un duşman mai puternic decât fusese vreodată în timpul războaielor trecute. Gramini se întreba cu voce tare dacă romanii nu uitaseră cumva lecţiile istoriei. Oare nu-şi aminteau pagubele pricinuite de Hamilcar Barca în decursul ultimului război dintre Roma şi Cartagina? Negau faptul că rămăsese neînvins şi că soarta războiului fusese hotărâtă de greşelile altora, pe care nu avusese cum să-i controleze? îşi aminteau că, după răsturnarea sa, Hamilcar nu numai că învinsese revolta mercenară din ţara lui, dar că începuse şi să cucerească teritorii iberice? Datorită lui, cartaginezii se îmbogăţiseră şi mai mult, deţinând argint, sclavi şi cherestea, o avere care curgea în fiecare zi în tezaurele pământului lor natal.
More...